Protetică

 Protetica dentară are trei ramuri: protetica dentară fixă, protetica dentară mobilă şi protetica dentară maxilo-facială. În cadrul proteticii dentare, implanturile dentare şi protetica pe implante ocupă un loc special. Protetica dentară fixă – restaurările dentare fixe se împart în: încrustaţii, coroane şi punţi.

Încrustaţiile (inlay/onlay) sunt acele restaurări dentare recomandate în cazul în care un dinte este afectat masiv de carie, iar o obturaţie (plombă) nu mai poate fi executată corect. Încrustaţiile sunt restaurări de precizie care pot fi executate din aur dentar, compozit sau ceramică. Preţul de cost crescut se reflectă în precizia restaurării, protejarea dintelui contra forţelor masticatorii, conturul corect al restaurării care facilitează igienizarea.

Coroanele dentare sunt acele piese protetice indicate atunci când distrucţia dintelui este majora, structura de rezistenţă a acestuia fiind afectată. Coroanele dentare sunt piese protetice rezistente, care pot funcţiona timp îndelungat în cavitatea bucală şi pot fi executate din ceramică dentară depusă pe un substrat (schelet) metalic sau pot fi fabricate exclusiv din ceramică (presată sau cu substrat de zirconiu).

Punţile sunt acele restaurări indicate în cazul unuia sau mai multor dinţi lipsă. Acestea restabilesc funcţia masticatorie, previn migrarea şi inclinarea dinţilor rămaşi în cavitatea bucală. Protezele dentare mobile sunt acele restaurări care înlocuiesc mai mulţi dinţi lipsă (denumite proteze parţiale) sau chiar toţi dinţii lipsă de pe un maxilar (protezele totale tradiţionale). Aceste restaurări sunt nişte corpuri străine pentru cavitatea bucală, de aceea necesită o perioadă de adaptare.